Donazione

suppărăsītor - Diatesi attiva


(suppărăsītor, suppărăsītāris, suppărăsītāri)

verbo intransitivo deponente I coniugazione

Vedi la traduzione di questo lemma



FORMA DEPONENTE:
INDICATIVO
PRESENTE
I sing.
suppărăsītor
II sing.
suppărăsītāris, suppărăsītāre
III sing.
suppărăsītātur
I plur.
suppărăsītāmur
II plur.
suppărăsītamĭni
III plur.
suppărăsītantur
IMPERFETTO
I sing.
suppărăsītābar
II sing.
suppărăsītabāris, suppărăsītabāre
III sing.
suppărăsītabātur
I plur.
suppărăsītabāmus
II plur.
suppărăsītabamĭni
III plur.
suppărăsītantur
FUTURO SEMPLICE
I sing.
suppărăsītābor
II sing.
suppărăsītabĕris, suppărăsītabĕre
III sing.
suppărăsītabĭtur
I plur.
suppărăsītabĭmur
II plur.
suppărăsītabimĭni
III plur.
suppărăsītabuntur
PERFETTO
I sing.
– sum
II sing.
– es
III sing.
– est
I plur.
– sumus
II plur.
– estis
III plur.
– sunt
PIUCHEPERFETTO
I sing.
– eram
II sing.
– eras
III sing.
– erat
I plur.
– eramus
II plur.
– eratis
III plur.
–erant
FUTURO ANTERIORE
I sing.
– ero
II sing.
– eris
III sing.
– erit
I plur.
– erimus
II plur.
– eritis
III plur.
– erunt
CONGIUNTIVO
PRESENTE
I sing.
suppărăsīter
II sing.
suppărăsītēris, suppărăsītēre
III sing.
suppărăsītētur
I plur.
suppărăsītēmur
II plur.
suppărăsītemĭni
III plur.
suppărăsītentur
IMPERFETTO
I sing.
suppărăsītārer
II sing.
suppărăsītarēris, suppărăsītarēre
III sing.
suppărăsītarētur
I plur.
suppărăsītāremur
II plur.
suppărăsītaremĭni
III plur.
suppărăsītarentur
PERFETTO
I sing.
– sim
II sing.
– sis
III sing.
– sit
I plur.
– simus
II plur.
– sitis
III plur.
– sint
PIUCHEPERFETTO
I sing.
– essem
II sing.
– esses
III sing.
– esset
I plur.
– essemus
II plur.
– essetis
III plur.
– essent
IMPERATIVO
PRESENTE
II sing.
suppărăsītāre
II plur.
suppărăsītamĭni
FUTURO
II sing.
suppărăsītātor
III sing.
suppărăsītātor
II plur.
–
III plur.
suppărăsītantor
INFINITO
PRESENTE
suppărăsītāri
PERFETTO
Singolare:
–
Plurale:
–
FUTURO
Singolare:
–
Plurale:
–
PARTICIPIO
PRESENTE
suppărăsītans, –antis
FUTURO
–
SUPINO
Attivo:
–
Passivo:
–
GERUNDIO
Genitivo:
suppărăsītandi
Dativo:
suppărăsītando
Accusativo:
suppărăsītandum
Ablativo:
suppărăsītando
GERUNDIVO
–



‹ suppărăsītans
suppărātūra ›

Sfoglia il dizionario

A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z
suppalpor v. intr. dep. I coniug.
suppans agg. part. pres. II cl.
suppār agg. II cl.
suppărans agg. part. pres. II cl.
suppărăsītans agg. part. pres. II cl.
suppărăsītor v. intr. dep. I coniug.
suppărātūra sost. femm. I decl.
suppăro v. tr. I coniug.
suppăro v. tr. I coniug.
suppăror v. tr. I coniug.
suppăror v. tr. I coniug.
suppărum Sost. nt. II decl.
suppărus sost. masch. II decl.
suppătens agg. part. pres. II cl.
suppătĕo v. intr. II coniug.
suppĕdānĕum Sost. nt. II decl.
suppēdens agg. part. pres. II cl.
suppĕdĭtans agg. part. pres. II cl.
suppĕdĭtātĭo sost. femm. III decl.
suppeditatūrūs agg. part. fut.
{{ID:SUPPARASITOR100}}
---CACHE---
I nostri siti
En français
In english
In Deutsch
En español
Em portugues
По русски
Στα ελληνικά
Ën piemontèis