Donazione

concăvans


aggettivo participio presente II classe

Vedi la traduzione di questo lemma



MASCHILE
SINGOLARE
Nom.
concăvans
Gen.
concăvantis
Dat.
concăvanti
Acc.
concăvantem
Abl.
concăvans
Voc.
concăvanti
PLURALE
Nom.
concăvantes
Gen.
concăvantium
Dat.
concăvantibus
Acc.
concăvantes
Abl.
concăvantes
Voc.
concăvantibus
FEMMINILE
SINGOLARE
Nom.
concăvans
Gen.
concăvantis
Dat.
concăvanti
Acc.
concăvantem
Abl.
concăvans
Voc.
concăvanti
PLURALE
Nom.
concăvantes
Gen.
concăvantium
Dat.
concăvantibus
Acc.
concăvantes
Abl.
concăvantes
Voc.
concăvantibus
NEUTRO
SINGOLARE
Nom.
concăvans
Gen.
concăvantis
Dat.
concăvanti
Acc.
concăvans
Abl.
concăvans
Voc.
concăvanti
PLURALE
Nom.
concăvantia
Gen.
concăvantium
Dat.
concăvantibus
Acc.
concăvantia
Abl.
concăvantia
Voc.
concăvantibus

‹ concatervātus
concavatūrūs ›

Sfoglia il dizionario

A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z
concatenatus agg. part. perf. I cl.
concatenatus agg. inf. perf.
concătēno v. tr. I coniug.
concătēnor v. tr. I coniug.
concatervātus agg. I cl.
concăvans agg. part. pres. II cl.
concavatūrūs agg. part. fut.
concăvātus agg. part. perf. I cl.
concavatus agg. inf. perf.
concăvĭtās sost. femm. III decl.
concăvo v. tr. I coniug.
concăvor v. tr. I coniug.
concăvum Sost. nt. II decl.
concăvus agg. I cl.
concēdens agg. part. pres. II cl.
concēdo v. tr. e intr. III coniug.
concēdor v. tr. e intr. III coniug.
concēlans agg. part. pres. II cl.
concelatūrūs agg. part. fut.
concelatus agg. part. perf. I cl.
{{ID:CONCAVANS100}}
---CACHE---
I nostri siti
En français
In english
In Deutsch
En español
Em portugues
По русски
Στα ελληνικά
Ën piemontèis