Donazione

obiector - Diatesi passiva


(obiecto, obiectas, obiectavi, obiectatum, obiectāre)

verbo transitivo I coniugazione

Vedi la traduzione di questo lemma



FORMA PASSIVA:
INDICATIVO
PRESENTE
I sing.
obiector
II sing.
obiectāris, obiectāre
III sing.
obiectātur
I plur.
obiectāmur
II plur.
obiectamĭni
III plur.
obiectantur
IMPERFETTO
I sing.
obiectābar
II sing.
obiectabāris, obiectabāre
III sing.
obiectabātur
I plur.
obiectabāmur
II plur.
obiectabamĭni
III plur.
obiectabantur
FUTURO SEMPLICE
I sing.
obiectābor
II sing.
obiectabĕris, obiectabĕre
III sing.
obiectabĭtur
I plur.
obiectabĭmur
II plur.
obiectabimĭni
III plur.
obiectabuntur
PERFETTO
I sing.
obiectatus, –a, –um sum
II sing.
obiectatus, –a, –um es
III sing.
obiectatus, –a, –um est
I plur.
obiectati, –ae, –a sumus
II plur.
obiectati, –ae, –a estis
III plur.
obiectati, –ae, –a sunt
PIUCHEPERFETTO
I sing.
obiectatus, –a, –um eram
II sing.
obiectatus, –a, –um eras
III sing.
obiectatus, –a, –um erat
I plur.
obiectati, –ae, –a eramus
II plur.
obiectati, –ae, –a eratis
III plur.
obiectati, –ae, –a erant
FUTURO ANTERIORE
I sing.
obiectatus, –a, –um ero
II sing.
obiectatus, –a, –um eris
III sing.
obiectatus, –a, –um erit
I plur.
obiectati, –ae, –a erimus
II plur.
obiectati, –ae, –a eritis
III plur.
obiectati, –ae, –a erunt
CONGIUNTIVO
PRESENTE
I sing.
obiecter
II sing.
obiectēris, obiectēre
III sing.
obiectētur
I plur.
obiectēmur
II plur.
obiectemĭni
III plur.
obiectentur
IMPERFETTO
I sing.
obiectārer
II sing.
obiectarēris, obiectarēre
III sing.
obiectarētur
I plur.
obiectarēmur
II plur.
obiectaremĭni
III plur.
obiectarentur
PERFETTO
I sing.
obiectatus, –a, –um sim
II sing.
obiectatus, –a, –um sis
III sing.
obiectatus, –a, –um sit
I plur.
obiectati, –ae, –a simus
II plur.
obiectati, –ae, –a sitis
III plur.
obiectati, –ae, –a sint
PIUCHEPERFETTO
I sing.
obiectatus, –a, –um essem
II sing.
obiectatus, –a, –um esses
III sing.
obiectatus, –a, –um esset
I plur.
obiectati, –ae, –a essemus
II plur.
obiectati, –ae, –a essetis
III plur.
obiectati, –ae, –a essent
IMPERATIVO
PRESENTE
II sing.
obiectāre
II plur.
obiectamĭni
FUTURO
II sing.
obiectātor
III sing.
obiectātor
II plur.
–
III plur.
obiectantor
PARTICIPIO
PERFETTO
obiectatus, –a, –um
INFINITO
PRESENTE
obiectāri
PERFETTO
Singolare:
obiectatus, –a, –um esse
Plurale:
obiectati, –ae, –a esse
FUTURO
obiectatum esse
GERUNDIVO
obiectandus, –a, –um
SUPINO
obiectatu

Vedi la forma attiva di questo lemma

‹ obiecto
obiectŏr ›

Sfoglia il dizionario

A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z
obiectatūrūs agg. part. fut.
obiectatus agg. part. perf. I cl.
obiectatus agg. inf. perf.
obiectĭo sost. femm. III decl.
obiecto v. tr. I coniug.
obiector v. tr. I coniug.
obiectŏr sost. masch. III decl.
obiectum Sost. nt. II decl.
obiectūrūs agg. part. fut.
obiectŭs sost. masch. IV decl.
obiectus agg. part. perf. I cl.
obiectus agg. inf. perf.
ŏbiens agg. part. pres. II cl.
obiex sost. masch. e femm. III decl.
ŏbigitans agg. part. pres. II cl.
ŏbigito v. tr. I coniug.
ŏbigitor v. tr. I coniug.
ōbĭiciens agg. part. pres. II cl.
ōbĭicio v. tr. III coniug. in -io
ōbĭicĭor v. tr. III coniug. in -io
{{ID:OBIECTOR100}}
---CACHE---
I nostri siti
En français
In english
In Deutsch
En español
Em portugues
По русски
Στα ελληνικά
Ën piemontèis