Declinatore / Coniugatore Latino
FORMA DEPONENTE: |
INDICATIVO |
PRESENTE |
I sing. | concrīmĭnor |
II sing. | concrīmĭnāris, concrīmĭnāre |
III sing. | concrīmĭnātur |
I plur. | concrīmĭnāmur |
II plur. | concrīmĭnamĭni |
III plur. | concrīmĭnantur |
IMPERFETTO |
I sing. | concrīmĭnābar |
II sing. | concrīmĭnabāris, concrīmĭnabāre |
III sing. | concrīmĭnabātur |
I plur. | concrīmĭnabāmur |
II plur. | concrīmĭnabamĭni |
III plur. | concrīmĭnabantur |
FUTURO SEMPLICE |
I sing. | concrīmĭnābor |
II sing. | concrīmĭnabĕris, concrīmĭnabĕre |
III sing. | concrīmĭnabĭtur |
I plur. | concrīmĭnabĭmur |
II plur. | concrīmĭnabimĭni |
III plur. | concrīmĭnabuntur |
PERFETTO |
I sing. | concriminatus, –a, –um sum |
II sing. | concriminatus, –a, –um es |
III sing. | concriminatus, –a, –um est |
I plur. | concriminati, –ae, –a sumus |
II plur. | concriminati, –ae, –a estis |
III plur. | concriminati, –ae, –a sunt |
PIUCHEPERFETTO |
I sing. | concriminatus, –a, –um eram |
II sing. | concriminatus, –a, –um eras |
III sing. | concriminatus, –a, –um erat |
I plur. | concriminati, –ae, –a eramus |
II plur. | concriminati, –ae, –a eratis |
III plur. | concriminati, –ae, –a erant |
FUTURO ANTERIORE |
I sing. | concriminatus, –a, –um ero |
II sing. | concriminatus, –a, –um eris |
III sing. | concriminatus, –a, –um erit |
I plur. | concriminati, –ae, –a erimus |
II plur. | concriminati, –ae, –a eritis |
III plur. | concriminati, –ae, –a erunt |
PRESENTE |
I sing. | concrīmĭner |
II sing. | concrīmĭnēris, concrīmĭnēre |
III sing. | concrīmĭnētur |
I plur. | concrīmĭnēmur |
II plur. | concrīmĭnemĭni |
III plur. | concrīmĭnentur |
IMPERFETTO |
I sing. | concrīmĭnārer |
II sing. | concrīmĭnarēris, concrīmĭnarēre |
III sing. | concrīmĭnarētur |
I plur. | concrīmĭnarēmur |
II plur. | concrīmĭnaremĭni |
III plur. | concrīmĭnarentur |
PERFETTO |
I sing. | concriminatus, –a, –um sim |
II sing. | concriminatus, –a, –um sis |
III sing. | concriminatus, –a, –um sit |
I plur. | concriminati, –ae, –a simus |
II plur. | concriminati, –ae, –a sitis |
III plur. | concriminati, –ae, –a sint |
PIUCHEPERFETTO |
I sing. | concriminatus, –a, –um essem |
II sing. | concriminatus, –a, –um esses |
III sing. | concriminatus, –a, –um esset |
I plur. | concriminati, –ae, –a essemus |
II plur. | concriminati, –ae, –a essetis |
III plur. | concriminati, –ae, –a essent |
IMPERATIVO |
PRESENTE |
II sing. | concrīmĭnāre |
II plur. | concrīmĭnamĭni |
FUTURO |
II sing. | concrīmĭnātor |
III sing. | concrīmĭnātor |
II plur. | – |
III plur. | concrīmĭnantor |
INFINITO |
PRESENTE |
concrīmĭnāri |
PERFETTO |
Singolare: | concriminatus, –a, –um esse |
Plurale: | concriminati, –ae, –a esse |
FUTURO |
Singolare: | concriminatūrūm, –am, –ūm esse |
Plurale: | concriminatūros, –as, –a esse |
PARTICIPIO |
PRESENTE |
concrīmĭnans, –antis |
FUTURO |
concriminatūrūs, –a, –ūm |
SUPINO |
Attivo: | concriminatum |
Passivo: | concriminatu |
GERUNDIO |
Genitivo: | concrīmĭnandi |
Dativo: | concrīmĭnando |
Accusativo: | concrīmĭnandum |
Ablativo: | concrīmĭnando |
|
GERUNDIVO |
concrīmĭnandus, –a, –um |
Sfoglia il dizionario
A
B
C
D
E
F
G
H
I
J
K
L
M
N
O
P
Q
R
S
T
U
V
W
X
Y
Z
{{ID:CONCRIMINOR100}}
---CACHE---
|
I nostri siti:
En français
In english
In Deutsch
En español
Em portugues
По русски
Στα ελληνικά
|
Ën piemontèis
|